Convocarea la poliție și secretul medical: ce poate să spună și/sau să predea medicul

Atunci când un profesionist din domeniul sănătății este citat de poliție în legătură cu fapte de care a luat cunoștință în exercitarea profesiei sale, acesta poate fi obligat să se prezinte.

Însă nici această convocare, nici acordul pacientei, chiar dacă este scris și explicit, nu permit justiției să îi impună medicului să dezvăluie informații acoperite de secretul medical. O comunicare este posibilă numai în cadrul distinct prevăzut de lege, iar predarea documentelor în urma unei rechiziții presupune, în orice caz, acordul propriu al medicului.

A. Regula: a se prezenta nu înseamnă a comunica

Persoanele citate de un ofițer de poliție judiciară (OPJ) pentru necesitățile anchetei sunt obligate să se prezinte (CPP, art. 78). Această obligație se referă la prezența medicului; ea nu transformă audierea într-o autorizație de a dezvălui conținutul unui caz medical.

Secretul profesional acoperă informațiile referitoare la persoana aflată sub îngrijire medicală și care au ajuns la cunoștința profesionistului din domeniul sănătății în exercitarea funcțiilor sale (CSP, art. L. 1110-4). Pentru medic, acesta acoperă ceea ce i-a fost încredințat, precum și ceea ce a văzut, auzit sau înțeles în exercitarea profesiei sale (CSP, art. R. 4127-4). Dezvăluirea nejustificată este sancționată penal (Codul penal, art. 226-13).

Sunt protejate, în special:

• însăși existența unui tratament;
• conținutul consultației și declarațiile pacientului;
• constatările clinice, prescripțiile și îngrijirile medicale;
• certificatele și prelevările de probe;
• dosarul medical.

Consecință practică: citația poate impune prezentarea, dar nu impune să se vorbească.

În cadrul audierii, profesionistul poate răspunde la întrebările care îl privesc personal — identitatea sa, calitatea sa profesională, datele sale de contact —, dar invocă secretul profesional de îndată ce întrebarea se referă, direct sau indirect, la o informație obținută în cadrul îngrijirii medicale.

Același lucru este valabil și atunci când pacienta și-a exprimat consimțământul: acest consimțământ nu conferă nici ofițerului de poliție judiciară, nici parchetului, nici judecătorului puterea de a-i impune medicului să renunțe la obligația sa profesională.

B. În ce cazuri este posibilă comunicarea informațiilor?

Nu este vorba, strict vorbind, de „ridicarea” secretului profesional. Medicul trebuie mai întâi să evalueze natura informației solicitate, apoi cadrul procedural.

Cele două ipoteze de mai jos sunt alternative; ele nu se cumulează. În schimb, în a doua ipoteză, cele două condiții indicate sunt cumulative.

1. Informația nu este acoperită de secretul medical

Medicul poate răspunde dacă faptul solicitat nu a fost cunoscut în cadrul acordării îngrijirilor medicale sau cu ocazia relației terapeutice — de exemplu, un fapt constatat personal într-un context complet străin de îngrijirea medicală — și dacă nu există nicio altă obligație de confidențialitate asociată acestuia.

Nu este vorba de o excepție de la secretul medical: informația nu intră în sfera acestuia.

Dimpotrivă, faptul că aceeași informație a fost cunoscută și de alte persoane sau că ancheta o solicită dintr-un motiv grav nu o scoate din sfera secretului medical atunci când a fost obținută în cadrul activității medicale.

2. O rechiziție de informații sau de documente, la care medicul consimte în mod expres

Rechiziția este un act distinct de citare. Atât în cadrul anchetei în flagrant, cât și în cadrul anchetei preliminare, procurorul sau ofițerul de poliție judiciară abilitat poate solicita, inclusiv pe cale electronică, furnizarea de informații utile anchetei (CPP, art. 60-1; CPP, art. 77-1-1).

Cu toate acestea, atunci când cererea vizează un medic, textele prevăd că transmiterea informațiilor nu poate avea loc decât cu acordul acestuia.

Pentru comunicarea datelor medicale ca răspuns la o rechiziție, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1. o rechiziție identificabilă, emisă de autoritatea competentă, a cărei referință procedurală, temei, persoană vizată și elemente solicitate pot fi verificate de către medic;
2. acordul expres al medicului cu privire la transmitere, acord care poate fi refuzat sau limitat la anumite documente, la o perioadă și la un obiect determinate.

O cerere verbală, un simplu e-mail prin care se solicită „informații” sau o citație la audiere nu constituie, în sine, o rechiziție de predare. În schimb, un e-mail poate constitui efectiv o rechiziție, întrucât textul autorizează recurgerea la „orice mijloc”: este deci necesar să se verifice actul și autorul acestuia, fără a se limita la suportul pe care este redactat.

Consimțământul pacientului nu constituie nici o ridicare generală a secretului medical, nici un substitut pentru consimțământul medicului, necesar pentru predarea în urma unei rechiziții. Pacienta poate dori ca medicul său să contribuie la anchetă, dar nu îl poate elibera unilateral de obligația legală care decurge din statutul său și nici nu poate transfera justiției competența de a solicita predarea.

Articolele 60-1 și 77-1-1 condiționează în mod precis predarea de acordul persoanei obligate la păstrarea secretului: medicul păstrează astfel libertatea de a-și exprima consimțământul și, în cazul în care consimte, limitează strict documentele, perioada și obiectul comunicării.

C. Refuzul fără a se expune la acuzația de obstrucționare

Refuzul de a furniza informații, întemeiat pe secretul medical, nu constituie obstrucționare atunci când se limitează la exercitarea dreptului pe care articolele 60-1 și 77-1-1 îl recunosc medicului: aceste texte impun consimțământul acestuia pentru furnizarea informațiilor și exclud, în cazul persoanelor protejate de articolele 56-1 până la 56-5, amenda prevăzută în caz de lipsă de răspuns.

Prin urmare, justiția nu poate transforma consimțământul pacientei într-o obligație pentru medic de a furniza informațiile acoperite de secretul medical.

În schimb, orice distrugere, ascundere, sustragere, tăinuire sau alterare a unui document în scopul de a împiedica dezvăluirea adevărului intră sub incidența unui regim penal distinct.

Punctul decisiv nu este, așadar, nici gravitatea faptelor invocate, nici depunerea plângerii, nici măcar consimțământul, chiar și în scris, exprimat de pacientă. Întrebarea rămâne întotdeauna aceeași: informația face obiectul secretului medical și există o rechiziție identificată la care medicul consimte în mod expres, în cadrul exact al predării?

Dacă medicul refuză, reacția sa de protecție constă în:

• a se prezenta atunci când este obligat în mod legal să o facă;
• a invoca secretul profesional în fața întrebărilor de natură medicală;
• a solicita ca un refuz motivat să fie consemnat în procesul-verbal;
• a-și confirma poziția în scris;
• a păstra toate documentele fără a le modifica sau a le sustrage.

D. Caz practic: ginecologul convocat în urma unei plângeri pentru viol

Un ginecolog primește de la un ofițer de poliție judiciară un e-mail prin care i se solicită să se prezinte la secția de poliție pentru a „furniza informații” despre o pacientă pe care a examinat-o și care a depus o plângere pentru viol.

Ce trebuie să facă ginecologul

1. Să verifice solicitarea

Păstrează e-mailul, verifică identitatea și calitatea autorului printr-un canal de încredere și solicită numărul de referință al procedurii, locul, data și calitatea în care i se solicită prezența.

2. Să se prezinte dacă a fost emisă efectiv o citație de prezentare

Cu toate acestea, nu transmite niciun document și nu întocmește un raport medical privind consultația.

3. La audiere, să facă distincția între prezența sa și comunicarea informațiilor

Își confirmă identitatea și calitatea. De îndată ce o întrebare se referă la examinare, la declarațiile pacientei, la leziuni, la îngrijiri, la un certificat sau la dosar, precizează că este supus secretului medical și solicită ca această poziție să fie consemnată în procesul-verbal.

4. Să solicite o rechiziție în cazul în care se cer informații sau documente

Solicită actul, verifică autorul și conținutul acestuia, apoi decide în mod liber dacă consimte la predare. Dacă acceptă, își formulează acordul în scris și îl limitează exclusiv la documentele identificate, pentru o perioadă determinată, fără comentarii orale suplimentare.

5. Să păstreze documentele

Refuzul de a consimți la predare nu constituie, în sine, o obstrucționare a justiției. Articolele 60-1 și 77-1-1 exclud persoanele menționate la articolele 56-1 până la 56-5 de la amenda care sancționează lipsa unui răspuns la o rechiziție; medicul trebuie totuși să își formuleze refuzul fără echivoc și într-un mod care să poată fi urmărit.

Limita este clară: acest refuz nu justifică nicio manevră asupra documentelor. Dosarul trebuie păstrat strict în starea inițială; distrugerea, sustragerea, ascunderea sau alterarea unui document în scopul de a împiedica stabilirea adevărului constituie o infracțiune distinctă (Codul penal, art. 434-4).

E. Model de răspuns către ofițerul de poliție judiciară

Stimată doamnă / Stimate domnule ofițer de poliție judiciară,

Confirm primirea mesajului dumneavoastră referitor la doamna [inițiale / identitate].

Pentru a stabili contextul solicitării dumneavoastră, vă rog să îmi comunicați numărul dosarului, calitatea dumneavoastră, temeiul convocării, precum și obiectul precis al audierii avute în vedere.

Sunt obligat să păstrez secretul medical cu privire la informațiile de care am cunoștință în exercitarea profesiei mele. Prin urmare, o citație nu îmi permite să răspund la întrebări referitoare la o consultație, la declarațiile pacientei, la constatările mele, la tratament, la certificate sau la dosarul medical. Eventualul acord dat de pacientă nu este suficient pentru a mă elibera de această obligație profesională și nu permite impunerea unei comunicări din partea mea.

Dacă solicitați furnizarea de informații sau documente medicale, vă rog să îmi transmiteți o rechiziție în care să se precizeze procedura, autorul acesteia, temeiul său și elementele solicitate în mod precis. În conformitate cu articolele 60-1 și 77-1-1 din Codul de procedură penală, furnizarea informațiilor deținute de un medic nu poate avea loc decât cu acordul acestuia. Voi examina apoi, în mod independent, dacă este posibilă o predare limitată și, dacă este cazul, sfera exactă a acesteia. În lipsa unui astfel de acord, îmi voi formaliza refuzul de predare, limitat la datele acoperite de secretul profesional, fără a modifica sau a sustrage documentele în cauză.

Desigur, păstrez documentele în cauză în starea lor actuală.

Vă rog să acceptați, doamnă / domnule ofițer de poliție judiciară, expresia salutărilor mele distinse.

Referințe utile

• CSP, art. L. 1110-4; CSP, art. R. 4127-4; Codul penal, art. 226-13; Codul penal, art. 434-4.
• CPP, art. 78; CPP, art. 60-1; CPP, art. 77-1-1; CPP, art. 56-3.
• Curtea de Casație, secția penală, 8 aprilie 1998, nr. 97-83.656.